Dragi cetățeni,
”Istoria nu se uită. Iar cine nu are memoria istoriei, riscă s-o repete”.
În noaptea din 12 spre 13 iunie 1941 a început primul val de deportări sovietice din RSS Moldovenească. Astăzi, 13 iunie, se împlinesc 75 de ani din ziua când în istoria poporului nostru au început fi scrise sângeroasele pagini ale unui destin tragic, când zeci de mii de familii de moldoveni au fost trimise de regimul totalitar stalinist în Siberiile de gheață.
În vagoane înăbușitoare, fără hrană, fără apă, cei mai de viță gospodari au fost scoși din propriile case, din propria țară și aruncați în GULAG – urile torturii și inumanității.
Și eu sunt descendentul unei familii de țărani, în care NKVD-ul a bătut la geam în noaptea deportărilor. Au început săptămânile infernului. Familii despărțite, adolescenți separați de părinți, mame despărțite de soți. Poporul nostru se afla sub tortura politicilor staliniste.
Aceste zguduitoare momente din biografia Moldovei nu pot fi șterse din memoria noastră colectivă. Stațiile de cale ferată din țară, în acele zile, se transformaseră într-un platou al represiunii politice aplicate de autoritățile sovietice. Peste o mie de vagoane din Basarabia și Bucovina de Nord au plecat spre Siberia și Kazahstan.
Cu gândul la acele teribile zile și nopți, în care au fost distruse familiile de țărani gospodari din ținuturile noastre, să nu mai admitem și să nu comitem erori, când consecințele lor pot fi fatale pentru un popor. Totodată, să nu tolerăm sloganurile de ură și paradigma de revanșă din mediul politic actual.
