Ponderea cea mai mare în structura preţului de comercializare cu amănuntul a medicamentelor pe piaţa R. Moldova este deţinută de preţul cu ridicata a medicamentelor, care se poate majora chiar şi de patru ori faţă de nivelul aprobat de autorităţi. Deşi pe piaţă activează un număr important de actori, primele cinci companii de pe segmentele de comercializare cu ridicata şi cu amănuntul a medicamentelor sunt în măsură să controleze piaţa, fiind atestate situaţii când o farmacie se aprovizionează în pondere medie de 78% de la un singur depozit de medicamente. Constatările au fost făcute în cadrul studiului „Analiza transparenţei şi eficienţei reglementărilor pe piaţa farmaceutică”, elaborat la iniţiativa şi cu susţinerea financiară a Programului Buna Guvernare al Fundaţiei Soros-Moldova, de către experţii Institutului Economiei de Piaţă.
Autorii studiului şi-au propus să analizeze transparenţa şi eficienţa implementării politicii de stat în domeniul medicamentului, impactul reglementărilor pe piaţa farmaceutică asupra accesibilităţii, siguranţei şi calităţii produselor farmaceutice, dar şi să evidenţieze blocajele şi contradicţiile existente în legislaţia curentă. Una dintre contradicţii se referă la amplasarea farmaciilor conform criteriului demografic. Potrivit politicii de stat în domeniul medicamentului, aceste prevederi se referă doar la farmaciile de stat. Realitatea arată însă că normativele de amplasare a farmaciilor sunt impuse şi farmaciilor private. Mai mult, în subordinea Ministerului Sănătăţii activează doar o singură farmacie de stat, amplasată în mun. Chişinău. În acelaşi timp, în mediul rural activează doar 262 farmacii, din cele 981 de farmacii existente în total. Ţinând cont de această stare de fapt, autorii raportului recomandădezvoltarea reţelei farmaciilor de stat în localităţile rurale, având calitatea de bun public oferit cetăţenilor.
Analiza remarcă şi anumite distorsiuni pe piaţa farmaceutică, create de reglementarea excesivă şi lipsa mecanismelor funcţionale, care pot determina monopolizarea segmentului de import al produselor farmaceutice. Sarcinile Ministerului Sănătăţii şi ale Ministerului Economiei ţin de promovarea conceptelor de reducere a cheltuielilor, aplicarea adaosurilor comerciale diferenţiate şi alte măsuri similare menite să diminueze preţurile la medicamente. Însă, din toate măsurile propuse, se recurge practic doar la aprobarea pe cale administrativă a preţurilor de producător la medicamente, fapt ce contravine principiilor unei economii de piaţă.
Încercările de limitare a preţurilor la medicamente exclusiv pe cale administrativă, precum şi intervenţia excesivă a autorităţilor în funcţionarea mecanismelor economiei de piaţă reuşesc doar să condiţioneze majorarea exagerată a preţurilor achitate de consumatorii finali. În acest sens, este propusă înlocuirea acestei practici cu declararea şi înregistrarea liberă a preţurilor de import în Catalogul naţional de preţuri la medicamente. Totodată, se remarcă necesitatea elaborării unor prevederi transparente de acordare a autorizaţiilor de import al medicamentelor, care să contribuie la majorarea numărului importatorilor de medicamente pentru a reduce preţurile finale la medicamente pe piaţa autohtonă.
Asigurarea populaţiei generale cu preţuri accesibile la medicamente poate fi realizată şi prin dezvoltarea sectorului autohton de producere a medicamentelor. Modificarea legislaţiei ce restricţionează marja de profit al producătorilor autohtoni; scutirea de taxe vamale şi TVA pentru importul de utilaje destinate producerii de medicamente; subvenţionarea domeniului farmaceutic, precum şi stabilirea unor facilităţi fiscale conform volumului investiţiilor suportate de agenţii economici – sunt câteva dintre măsurile prin care autorităţile ar putea să le implementeze pentru a stimula producătorii produselor farmaceutice de pe piaţa locală.
Pentru a evita situaţiile de insuficienţă de medicamente, experţii propun clasificarea medicamentelor după metoda de analiză VEN propusă de Organizaţia Mondială a Sănătăţii. În acest fel, va fi asigurată o evidenţă strictă a medicamentelor livrate pe piaţă, creată rezerva de stat pentru medicamentele de necesitate vitală, dar şi reducerea preţurilor la medicamente prin stabilirea cotelor TVA şi a taxelor vamale conform grupei din care fac parte medicamentele.
