În linii mari, alegerile parlamentare din 28 noiembrie nu au adus surprize majore, și scenariile identificate în unul din comentariile noastre precedente, mai mult sau mai puțin rămân valabile. Fără ca să le reiterăm, merită să atragem atenția că deosebirile ideologice între partide în continuare rămân reflectate mai mult în denumirile, nu neapărat și în acțiunile acestora. Astfel, asamblarea puzzle-lui din viitorul Legislative va fi mai degrabă influențată de istoria relațiilor între partidele și liderii acestora, de factorul geopolitic (evidențiat în comentariul precedent) și interesele de business grupuri ce stau în spatele acestor partide (și aici subliniem că un risc major este să ne pomenim într-un război intra-parlamentar axat pe conflictul între cei care caută să-și protejeze investițiile și cei care vor să revanșeze).
Totodată, rezultatele ultimelor alegeri evidențiază și o serie de trenduri semnificative, care fără doar și poate vor influența viața politică din Republica Moldova în anii viitori:
- Societatea moldovenească rămâne puternic fragmentată, situația reflectată și de liniile de divizare în clasa politică locală. Faptul că raportul forțelor nu s-a schimbat esențial pe parcursul a peste un an de guvernare AIE, arată că aceste linii de divizarea sunt profund înrădăcinate și nu pot fi eliminate prin schimbarea conjuncturii politice (raport putere-opoziție) sau instrumente PR, cel puțin într-o perioadă atât de scurtă. Astfel, pentru asigurarea stabilității și urmărirea coeziunii societale va fi necesar dialogul între putere și opoziție, indiferent de componența acestora. Utilizând o expresie la modă putem spune ca modus-ul operandi în relația putere-opoziție trebuie resetat;
- Votul moldovenilor în exil chiar contează. Cei care cândva au votat cu picioarele au realizat un come-back electoral care a influențat repartizarea mandatelor în Parlament și are perspectiva de a deveni un factor și mai hotărâtor în alegerile viitoare. Este clar că diaspora moldovenească și relațiile cu aceasta vor juca un rol mai important nu doar în perioade electorale, dar și în activitatea cotidiană a partidelor, precum și, de ce nu, în politica de dezvoltare a viitoarelor guverne. Totodată, este clar observabilă și orientarea (geo)politică a moldovenilor în exil, care au susținut masiv partidele de dreaptă.
- Dacă voturile de peste hotare sporesc, același lucru nu se poate de spus și de unele regiuni din Moldova. Exemplul cel mai elocvent, dar și cel mai îngrijorător, este Găgăuzia. Începând cu alegerile parlamentare din 2005, prezența la urnele de vot din Găgăuzia a fost constant sub media pe țară, iar la ultimele alegeri a fost chiar cea mai joasă. Astfel, ceea ce la început însemna probabil deziluzionarea unei părți din alegătorii din Găgăuzia în PCRM ca reprezentant al intereselor acestora, acum pare să arate ca deziluzionarea în și detașare de procesele politice naționale. Este o situație regretabilă, dar și îngrijorătoare, dacă ne reamintim de statutul special al regiunii. Consolidarea identității civice moldovenești în mod evident cere o participare activă a autonomiei în viața politică națională, în timp ce segregarea acesteia, dimpotrivă, este un risc politic major pentru țară.
Acestea fiind spuse, credem că indiferent de componența viitoarei coaliții de guvernare, aceste tendințe fundamentale își vor lăsa amprentă asupra proceselor politice din Moldova, inclusiv și în perioadele inter-electorale. (Expert-grup)
