Interviul „Monitorul de Business" cu Victor Parlicov, expert economic al IDIS „Viitorul"
MB: Este benefic pentru R. Moldova aşa un Program de stabilizare şi relansare economică pe anii 2009-2011?
VP: Da, cu siguranţă, aşa un program era necesar. El trebuia adoptat încă atunci când primele simptome ale crizei au început să se întrevadă, adică la sfârşitul anului 2008, începutul anului 2009. Dar, din cauza că eram în perioadă electorală, guvernanţii de atunci au preferat să ignore această problemă, sub pretextul păstrării stabilităţii sociale înainte de alegeri. Acest argument, în opinia mea, este mai puţin valabil atunci când o mulţime de factori obiectivi indică că la sfârşitul anului se aşteaptă un colaps la nivel de buget.
Respectiv, cum 2009 a fost practic în întregime un an electoral, Programul dat a fost elaborat cam târziu (finalizat către a doua jumătate a lunii octombrie), atunci când ţara practic a trecut singură piscul de jos a crizei în majoritatea sectoarelor. Acum, ceea ce are loc în economia noastră, în „jargonul" bursier se numeşte trend lateral, de aceasta Programul şi poartă denumirea de „Program de stabilizare şi relansare economică".
MB: În opinia D-voastră, cât de bine structurat este acest Program?
VP: Îmi pare absolut clar că după structură Programul e bun. El conţine trei priorităţi, toate trei relevante şi care ţin de: 1) micşorarea deficitului bugetar, stabilizarea bugetului; 2) dinamizarea sectorului economic; 3) protecţia păturilor social vulnerabile şi asigurarea echităţii sociale. Pe fiecare dintre aceste priorităţi sunt obiective specifice şi măsuri.
Măsurile sunt pe termen scurt - până la sfârşitul lui 2009 şi măsuri pe termen mediu - 2010-2011. În opinia mea, măsurile pe termen scurt sunt foarte multe, ceea ce denotă cred, dorinţa actualei guvernări de a redresa cât mai repede posibil situaţia din economia naţională. Însă, sunt destul de sceptic în privinţa realizării lor în termenii stabiliţi, deoarece până la sfârşitul lui 2009 sunt planificate în jur de 30 acţiuni, de aceea nu cred în implementarea lor plenară. Dar, important că deja s-au făcut primii paşi. Vectorul general al economiei noastre în cazul în care guvernarea va rămâne aceeaşi, este deja clar.
MB: Cât de mult a fost implicată societatea civilă în elaborarea acestui Program?
VP: Programul de stabilizare şi relansare economică, cât şi Planul de guvernare, au fost alcătuite, deşi în termen foarte scurt, cu contribuţia largă a mediului de afaceri şi societatea civilă. Acesta este unul din primele semne practice ce denotă că modul de abordare a guvernării s-a schimbat. Deja nu putem vorbi de măsuri unilaterale, neconsultate cu cercurile largi. Însăşi faptul că s-a pornit pe această cale, dincolo de avantajele că fiecare îşi poate exercita nemijlocit influenţa şi a-şi aduce aportul său la guvernare, aceasta implică şi o responsabilitate suplimentară pentru reprezentanţii business-ului, societăţii civile şi cea de experţi. Din care cauză? Deoarece dacă până acum nu conta dacă oferi ori nu soluţii, că ele oricum nu erau luate în calcul, acum vocea acestor comunităţi trebuie să devină mai chibzuită, echilibrată şi practică.
MB: Pe ce s-a bazat Guvernul când a elaborat acest Program?
VP: Guvernul a reieşit din problemele economice care s-au creat. Problema de bază a Programului era acoperirea deficitului bugetar. În condiţiile în care modelul economic al precedentei guvernări se baza pe facilitarea consumului intern şi el a suferit eşec, atunci când remitenţele s-au redus cu vreo 30%, trebuiau găsite surse pentru deficitul bugetar creat. Cu atât mai mult că fosta putere a făcut tot posibilul ca acest deficit să fie cât mai mare, în 2009. Persoanele care au venit recent la putere, au reuşit, în timp scurt, să negocieze cu Fondul Monetar Internaţional (FMI) un Memorandum, adică au reuşit să convingă Fondul de faptul că au o viziune asupra economiei noastre şi ştiu ce vor să facă.
MB: Câţi bani va costa acest Program şi de unde îi vom lua?
VP: Pentru a acoperi deficitul bugetar, cea mai mare parte a banilor îi luăm de la FMI. Trebuie de menţionat că cea mai mare problemă era a bugetului asigurărilor sociale, care, din cauza că s-a contractat baza salarială foarte drastic pe parcursul lui 2009, practic nu se suplinea cu viteza cu care din el trebuiau achitate pensiile etc. Respectiv, actuala guvernare a făcut un transfer de vreo 800 mln. lei din bugetul de stat la bugetul de asigurări sociale. Pe de altă parte, a convins Fondul că nu trebuie de redus salariile, iar obligaţiile asumate de fosta guvernare faţă de bugetari trebuie să fie onorate.
Sistemul nostru de impozitare a veniturilor persoanelor fizice este astfel construit că, din 1000 lei pentru salarii achitate, 45-50 lei revin la bugetul asigurărilor sociale. Aşadar, acceptând plata salariilor, din cele peste 2 mlrd. de lei care au fost direcţionate pentru aceasta, prin efect multiplicator, s-a obţinut încă aproape un mlrd. de lei în buget.
Noua guvernare a fost destul de conservativă în privinţa bugetului, deşi veniturile bugetare, în comparaţie cu cele prognozate, s-au redus cu aproximativ 4 mlrd. şi jumătate (asta dacă nu ţinem cont de cele 2 mlrd. oferite de FMI), cheltuielile bugetare au scăzut doar puţin mai mult de jumătate de miliard de lei. Adică, actuala putere a încercat să realoce banii din domeniile unde aceşti bani existau şi stăteau neutilizaţi, îndreptându-i spre domeniile unde de ei era o necesitate stringentă. O sumă impunătoare a fost luată de la Compania Naţională a Asigurărilor în Medicină (CNAM)(în sensul că transferurile spre CNAM au fost reduse cu ceva mai mult de 400 mln.), adică s-a procedat , în opinia mea, destul de logic. În momentul când CNAM va necesita nişte transferuri mai mari, ele ar putea fi revăzute. Exact aşa s-a procedat şi cu alte domenii, de exemplu ştiinţa. Academia de Ştiinţe a Moldovei consuma anual în jur de 700 mln. lei, însă modul în care ei erau consumaţi şi efectul acestor bani era greu de observat. S-a reuşit să se menţină intacte necesităţile vitale ale economiei şi ale bugetarilor, inclusiv celelalte obligaţiuni ale bugetului.
Dacă până la sfârşitul anului se confirmă prognozele făcute în bugetul rectificat, avem şanse ca pe anul viitor să putem echilibra bugetul, fără a face apel la reduceri din fondul bugetar.
MB: În ce măsură este ajutorul extern „colacul de salvare" al economiei naţionale?
VP: Aşa şi este, din două considerente. Pe de o parte, FMI la modul direct a finanţat deficitul bugetar, ceea ce este o noutate, o schimbare de politici în cadrul Fondului. Însă, aceasta nu este o excepţie doar pentru Moldova; ei anul trecut şi-au schimbat politica şi au acceptat asemenea practici. Pe de altă parte, pentru a scoate economia din recesiune, metoda clasică utilizată sunt investiţiile publice în proiecte de infrastructură. Aşa s-a procedat în Statele Unite în anii 1930, aceasta stă la baza keynesism-ului, acelaşi lucru acum încearcă să îl facă toate ţările, în special cele care au resurse pentru asta. Noi suntem în starea în care dacă rămâneam fără acest suport extern, nu aveam resurse interne suficiente pentru a efectua investiţiile necesare relansării unor procese economice. Din fericire, suportul extern, pentru infrastructura drumului şi altele, nouă ne permite acest lucru şi Programul de stabilizare şi relansare economică presupune un şir de măsuri pentru anii viitori, finanţate cu concursul partenerilor din străinătate.
MB: Ce urmează după semnarea Memorandumului?
VP: Memorandumul cu FMI este ca o uşă, deoarece atunci când acesta e încheiat, apar posibilităţi de parteneriat cu alte instituţii externe. Acesta şi este rolul Fondului în structura organismelor internaţionale, de a evalua perspectiva dezvoltării ţării şi calitatea guvernării, şi dacă aceasta este una bună şi cu perspectivă, atunci vin şi alte instituţii. Testul acesta a fost trecut de către guvernarea actuală. Acum urmează să fie stabilite şi negociate programe de investiţii cu alţi parteneri externi.
Un alt aspect e că pe cel puţin aceşti doi ani ai Memorandumului (2010-2011), dacă R. Moldova va mai dori să beneficieze de suport extern, va trebui să demonstreze că ea realizează ceea ce este inclus în Memorandum.
