Link direct catre: https://www.interlic.mdhttp://www.interlic.md/2009-05-02/banca-mondiala-criza-globala-creaza-premize-pentru-reintoarcerea-a-circa-35-mil-de-oameni-in-conditz-10009.html
Data: May 2, 2009 (21:36)

Banca Mondială: Criza globală crează premize pentru reîntoarcerea a circa 35 mil. de oameni în condiţii de sărăcie şi vulnerabilitate în Europa şi Asia Centrală

După un deceniu de creştere economică solidă şi reducere a sărăciei, ţările Europei şi Asiei Centrale (EAC) se confruntă în prezent cu efectele crizei economice şi financiare globale, ce pot reîntoarce aproximativ 35 milioane de oameni în condiţii de sărăcie şi vulnerabilitate, sau circa o treime din populaţia ce a reuşit să se detaşeze de aceste fenomene în ultimii zece ani, a declarat anunţat, sâmbătă, 2 mai, Banca Mondială în cadrul briefingului său economic regional, desfăşurat cu regularitate, la Adunarea din primăvară a Băncii Mondiale/FMI. 

Aproximativ 90 milioane din populaţia de 480 milioane a Regiunii – circa 18 la sută din populaţie – au scăpat de sărăcie şi vulnerabilitate începând cu anul 1999.  Însă aceste realizări sunt supuse riscurilor din cauza crizei financiare.  Astăzi, circa 40 la sută din cele 480 milioane continuă a fi considerate sărace sau vulnerabile .  Însă se preconizează o creştere a numărului persoanelor sărace şi vulnerabile în Regiune, majorându-se cu aproximativ 5 milioane de oameni cu fiecare declin de 1 procent din PIB.  Până la finele anului 2009, se aşteaptă că sărăcia şi vulnerabilitatea se vor majora cu 5 la sută, ceea ce înseamnă o creştere cu aproximativ 25 milioane de oameni mai săraci sau vulnerabili.  Această cifră va creşte şi în continuare cu 10 milioane, ajungând la 35 milioane de oameni până la sfârşitul anului 2010.

“O criză umană capătă proporţii în regiunea Europa şi Asia Centrală,” a declarat Shigeo Katsu, vicepreşedinte al Băncii Mondiale pentru Europa şi Asia Centrală.  “În decursul celor 10 luni de criză ţările au început să piardă realizările lor obţinute în procesul reducerii sărăciei timp de ultimii 10 ani.  Până la finele anului 2010, am putea constata, spre regret, un număr suplimentar de 35 milioane de oameni căzuţi în capcana sărăciei şi vulnerabilităţii.  Aceasta este o criză umană ce decurge în mare parte neobservată în discuţiile despre ‘criza financiară şi economică globală’.”

Europa şi Asia Centrală sunt puternic afectate

Multe ţări din Europa şi Asia Centrală au intrat în criză, fiind într-o postură vulnerabilă.  Deficitele relativ mari ale conturilor curente, nivelurile sporite de datorie externă, creşterea foarte rapidă a creditelor şi o proliferare a consumului finanţat din împrumuturile în valută străină au generat vulnerabilităţi în ţările din Europa Centrală şi de Est (ECE), statele Baltice şi unele din Comunitatea Statelor Independente (CSI).  Pe de altă parte, reducerea drastică a preţurilor la mărfuri a adus creşterea economiilor puternice din estul Regiunii (Rusia şi Kazakhstan) la o oprire abruptă şi a afectat considerabil părţile mai puţin prospere ale CSI.

Din aceste motive, ţările EAC au fost afectate relativ devreme şi cu un grad mai mare de profunzime faţă de alte regiuni în dezvoltare.  În special, efectele crizei sunt resimţite prin trei mecanisme principale de transmitere – piaţa financiară, piaţa produselor şi piaţa muncii.  În sectorul financiar riscurile rollover pentru ţările cu deficite mari ale conturilor curente şi volatilitate pe pieţele de schimb valutar au creat un mediu extrem de incert.  Producţia industrială s-a redus, unele ţări confruntându-se cu un declin de peste 10 la sută la începutul anului 2009, comparativ cu situaţia de un an în urmă.  Şomajul este în ascensiune, înregistrându-se disponibilizări fără precedent în unele ţări şi unele state se vor confrunta cu şomaj de peste 10 la sută în viitorul apropiat.  Aceasta afectează în special ţările dependente de remitenţe (de exemplu, Albania, Moldova, Tadjikistan).  De exemplu, simulările actuale pentru Tadjikistan sugerează că un declin anticipat de 30 la sută în volumul remitenţelor s-ar putea solda cu o creştere de 5 puncte procentuale a numărului de persoane aflate în sărăcie.

La ce se poate aştepta Regiunea

Ultimul deceniu a fost unul bun pentru Regiune.  Fiind ajutat de comerţul internaţional şi fluxurile forţei de muncă, PIB regional a crescut cu două treimi faţă de nivelul său din 2000.  Însă această creştere s-a dovedit a fi nedurabilă.  Declinul în producţie a căpătat proporţii catastrofice.  Previziunile pentru creşterea economică globală în 2009 au fost diminuate considerabil, cu cele mai drastice ajustări ale creşterii pentru EAC.  Însă experienţa sugerează că aceste previziuni pot continua a fi prea încrezătoare.  Utilizând prezumţii rezonabile pentru fluxurile de investiţii şi creditare externă, decalajul de finanţare potenţial în Regiune ar putea constitui circa 300 miliarde de dolari SUA.
 
“Aceasta va fi o criză mai profundă decât s-a preconizat şi previziunile pentru Europa de Est şi Asia Centrală pot fi prea optimiste,” a declarat Indermit Gill, economist principal pentru Europa şi Asia Centrală, Banca Mondială.  “Crizele precedente sugerează că fluxurile de capital nu se recuperează până la nivelurile de până la criză – astfel, ajustările necesare sunt mult mai mari decât cele anticipate.  Ne putem aştepta că rezultatele crizei vor lăsa Regiunea schimbată – este probabil că rata creşterii de după criză va fi mai mică decât cea de până la criză.”

Acţiuni ce trebuie întreprinse

“Dacă accentul ar fi pus pe păstrarea locurilor de muncă, protecţia populaţiei şi stabilizarea sectorului financiar, ţările ar putea atenua impactul crizei şi şi-ar putea asigura o poziţie de recuperare ulterioară,” a menţionat Katsu. 

Acţiunile de politici în domeniul social trebuie să constituie o prioritate pentru Regiune.  În multe ţări din Europa de Est şi Asia Centrală doi ani de preţuri în creştere la produse alimentare, cheltuieli sporite pentru agentul termic şi recesiunea economică globală au fost însoţite de alte şocuri, precum calamităţi naturale şi instabilitate politică.  Efectele acestor crize reduc veniturile şi afectează cheltuielile din sfera socială şi sistemele de pensii, deşi necesitatea de beneficii şi şomajul cresc. 

Menţinerea canalelor deschise ale pieţei muncii este necesară, dar nu şi suficientă.  Majoritatea ţărilor EAC cheltuiesc sume mari pentru protecţie socială şi dispun de mecanismele necesare pentru direcţionarea mai bună a asistenţei către cei săraci şi vulnerabili.  Programele de asistenţă socială şi şomaj din EAC pot constitui părţi integrante ale unui mecanism de răspuns la criză prin extinderea asistenţei familiilor cu venituri mici în vederea asigurării consumului necesar şi atenuării efectelor adverse ale şocurilor.  Bugetele lor, împreună cu cele pentru servicii esenţiale în învăţământ şi asistenţă medicală, trebuie protejate şi sporite pentru utilizarea acestui potenţial.

“Este clar că ţările din Regiune trebuie să satisfacă necesităţile urgente ale cetăţenilor săi,” a declarat Katsu.  “Programele de creare a reţelelor de protecţie socială – programe de alimentare în şcoli, proiecte de nutriţie, transferuri băneşti condiţionate, bani plătiţi în numerar pentru lucrări –  sunt acum importante nu doar în timp de criză, dar şi pe termen lung ele ajută la protecţia celor săraci şi permit ţărilor să evite politici mai costisitoare sau ineficiente.  În cazurile când programele sunt bine direcţionate, nu sunt necesare sume exorbitante pentru protecţia celor săraci.  Costul lor – mai mic de 1 procent din PIB – poate parcurge o cale lungă şi este un preţ mic.”

Deşi cheltuielile pentru stimulare fiscală pot fi posibile în unele economii, opţiunile pentru politici fiscale în EAC sunt limitate în timpul crizei.  Menţinerea canalelor de comerţ deschise, ce au generat prosperitate în Regiune în ultimul deceniu, este cea mai promiţătoare modalitate prin care ţările EAC ar putea beneficia de programe de stimulare fiscală ce există în ţările cu economii dezvoltate.

În final dar nu şi în ultim rând, o provocare majoră rămâne a fi stabilizarea sectorului financiar – sursa iniţială a crizei globale.  Menţinerea legăturilor strânse între pieţele de capital este unica modalitate pentru ca ţările EAC să-şi poată finanţa unele dintre necesităţile lor financiare.  Sistemele bancare trebuie stabilizate. Deşi amploarea problemei rămâne substanţială, Grupul Băncii Mondiale în parteneriat cu Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) şi Banca Europeană pentru Investiţii (BEI) au lansat o iniţiativă de 31 miliarde de dolari SUA pentru sprijinirea restructurării şi recapitalizării băncilor cu scopul de a oferi resursele necesare instituţiilor afectate de criza economică globală, a complementa acţiunile de răspuns la criza ale ţărilor şi a mobiliza asistenţă financiară rapidă, la scară largă şi coordonată în vederea susţinerii creditării pentru sectorul real al economiei prin grupuri bancare private, în special pentru întreprinderile mici şi mijlocii.