Şeful Lukoil România recomandă celor de la guvernare să se concentreze pe măsurile anticriză, nu pe lupta electorală. Tampiza spune că măsurile guvernului de a tăia cheltuielile sunt benefice, însă statul trebuie să stimuleze activitatea mediului privat, care aduce venituri bugetare.
Era previzibilă criza economică?
În martie 2008, într-o emisiune, am spus că suntem într-o situaţie somniferă, având în vedere faptul că nu apreciem la nivel macro procesele care au loc în lume. Am început de la un lucru banal, de la preţurile majore care erau atunci la ţiţei, şi am spus că ele nu relevă principiile economice de raport costuri-profit. Am spus că e un balon, sunt nişte inginerii financiare speculative, care nu sunt controlate de nicio ţară.
Acelaşi lucru spuneam şi despre ingineriile financiare legate de ipoteci. Ce a însemnat ipoteca în Statele Unite? Un mecanism financiar care a stimulat consumul, cu consecinţele pe care le avem astăzi. Exponentul puterii economice a unei ţări este capacitatea de consum intern sau de a exporta ceea ce produce. Cine cucereşte piaţa, oferind diferite stimulente, precum calitate şi preţ, acela câştigă. Însă, în ultimii trei-patru ani, îmi pare că am produs cheltuieli.
Ce înseamnă că am produs cheltuieli?
Politicienii se află mereu în lupte electorale şi lumea nu cunoaşte elemente mai bune de a câştiga o luptă electorală decât promisiunile cu caracter social. Au ieşit şi au scris pe lozincă faptul că vor majora salariile cu 50%. Mă scuzaţi, dar sunt făcute promisiuni de care suntem convinşi că nu se vor realiza. Înainte de alegeri, am avut o discuţie cu domnul Stolojan, căruia i-am spus: cum vă aleg prim-ministru, a doua zi dimineaţă vă sun şi vă exprim nu felicitările, ci condoleanţele mele. Pentru că orice guvern care astăzi vine la putere, în condiţiile actuale, e sacrificat. Există o presiune imensă, atât socială, cât şi economică.
M-a bucurat foarte mult concilierea dintre PSD şi PDL. N-o socot o invenţie electorală, ci cred că e responsabilă. Dar sunt dezamăgit astăzi. Pentru că, deja, partidele aflate la guvernare folosesc diferite pârghii economico-sociale, promisiuni şi critici pentru a primi avantaje politice. Haideţi să uităm un pic de politică astăzi! Mai ales de lupta pentru viitorul preşedinte, pentru că vor fi sacrificate toate partidele care participă în această luptă.
Cum vedeţi planul anticriză al guvernului?
Eu cred că măsurile care astăzi sunt întreprinse de guvern sunt concentrate, în primul rând, asupra micşorării cheltuielilor publice. Trebuie să oprim procesul de producere a cheltuielilor, întrucât acesta înseamnă deficit bugetar, incapacitate de a onora unele plăţi, scăderea atractivităţii României, cu toate consecinţele: capacităţi de producţie reduse, servicii de calitate slabă, venituri reduse la buget, fonduri sociale mai mici, scăderea puterii de cumpărare. Sunt consecinţe explicate în legile fundamentale de dezvoltare economică.
Mă bucură că sunt întreprinse unele măsuri legate de proiectele din agricultură sau dezvoltarea infrastructurii, unde se vor crea locuri de muncă. O mare problemă a fost faptul că nu am elaborat proiecte pentru a folosi sursele ce ni se dau gratis. Fondurile nerambursabile trebuie folosite în totalitate. Cu asta trebuie să ne ocupăm în fiecare zi, nu 24 de ore, ci 25. Avem capacităţi şi intelect pentru a realiza aceste proiecte. Mie îmi place politica actuală a guvernanţilor. Ei au pornit pe două direcţii. Una e mai uşor acceptată de ei, micşorarea cheltuielilor la toate nivelurile.
Asta este o soluţie. Mai grea e aceea cu elementele stimulative. A stimula o activitate economică înseamnă a renunţa la unele plăţi în bugetul de stat. Când vorbim de efecte pozitive anul acesta, eu le pun sub semnul întrebării. Economia va scădea cu 3-5% faţă de anul trecut. Asta, dacă vor fi întreprinse urgent aceste măsuri.
Când vom atinge apogeul crizei?
Cred că vom simţi efectele crizei vreo trei-patru ani. Cel mai puternic le vom simţi în 2009, de la jumătatea anului până la finele lui.
Cum va arăta deficitul bugetar?
Ceea ce realizează astăzi guvernul, micşorarea cheltuielilor, nu e de ajuns. Pe mine mă îngrijorează activităţile economice care vor diminua veniturile la buget şi vor duce la un deficit mai mare.
Cum arată relaţia dintre stat şi sectorul privat?
În România, dividendele, dacă sunt reinvestite, sunt scutite de impozite. E bine, dar această măsură trebuie practicată în mai multe direcţii. Statul trebuie să aibă nişte reguli mai civilizate în raportul cu agentul economic. Pentru mine, sursele pe care statul nu mi le-a intors astăzi ca TVA sau acciză sunt surse de a credita dezvoltarea. Vă rog, domnule stat, să-mi întoarceţi la timp creditele şi întoarceţi-mi şi costurile, pentru că eu mă creditez la bancă.
„Incapacitatea de plată este problema problemelor"
Avem nevoie de un împrumut de la FMI?
Încă de acum şase luni am spus că trebuie luat un împrumut. De ce? Lichiditatea multor instituţii financiare este diminuată de situaţia creată de sistemul economic şi de regulile economice din România. Incapacitatea de plată e problema problemelor. Riscurile de neplată din România s-au multiplicat faţă de anul precedent. Nici măcar instituţiile administraţiei publice nu-şi exercită obligaţiile.
Eu, astăzi, creditez bugetul de stat. Am dat carburanţi pentru sectorul agricol şi nu mi s-au dat la timp banii, milioane de dolari. Acciza nu-i întoarsă la timp. Eu vreau, astăzi, să lucrez în condiţii egale cu statul, adică nu poate să atârne presiunea aceasta doar într-o parte. Dacă dumneavoastră mi-aţi folosit sursele de finanţare, v-am creditat, plătiţi-mi, vă rog, dobândă bancară. Ba, mai mult, plătiţi-mi şi nişte penalităţi.
Dumneavoastră, când eu nu vă plătesc, îmi luaţi tot. Sunt nişte reguli care trebuie spuse. Şi când am spus de lichiditate, e prima problemă pe care astăzi trebuie să o rezolvăm în România. Activitatea economică trebuie înviorată în acele domenii unde putem să avem cele mai multe locuri de muncă, pentru că orice om care devine şomer şi orice întreprindere care a falimentat sunt consumatori de produse şi servicii. Neavând consumatorul, diminuăm producţia. Neavând producţie, neavând consumator, dimimuăm veniturile la buget.
Cum trebuie folosiţi banii de la FMI?
Acest împrumut este strict necesar şi trebuie să-l urgentăm. Cum putem asigura locuri de muncă în condiţiile în care noi nu putem investi? Ba mai mult, s-au creat situaţii în care chiar şi cei care au surse financiare aşteaptă. Ce aşteaptă? Eu personal aştept. Căderea pieţei funciare, imobiliare, pentru că, atunci când ajungem la apogeul crizei, când preţurile se vor diminua de două-trei ori, atunci îmi cumpăr ceva care îmi aduce un venit considerabil. Trebuie să avem nişte mecanisme de a stimula mobilizarea acestor resurse.
Vorbim de alte măsuri, despre rezervele obligatorii ale băncilor, care trebuie diminuate, însă trebuie văzut cât luăm din aceste rezerve, pentru a le diminua. Ceea ce spun are şi un pericol. Dacă nu consumăm în direcţiile unde asigurăm noi locuri de muncă, în direcţiile stimulative, de creştere economică, şi nimerim iar în consum, asta înseamnă cheltuieli şi devalorizarea valutei. O altă direcţie este accesul la creditele internaţionale, pentru că acestea pot fi luate în condiţii pe care nicio bancă din România nu ţi le dă.
Dacă agentul economic nu-şi îndeplineşte obligaţiile faţă de bancă, banca nu-l finanţează, adică în vasele sangvine nu avem sânge, trebuie injectat acest sânge. Desigur, cu sacrificii. Sacrificiul acesta este datorat politicii economice pe care am dus-o. Cel mai mare pericol este ca sursele pe care le vom primi acum ca împrumut să fie direcţionate numai pentru a acoperi deficitul bugetar. E foarte important a găsi soluţii pentru a revitaliza sectorul privat.
Lukoil, al treilea pe piaţa locală a carburanţilor
Lukoil este cel de-al treilea jucător pe segmentul distribuţiei de carburanţi din România, după Petrom şi Rompetrol, cu o reţea de circa 300 de benzinării şi o cotă de piaţă de aproximativ 25%. Lukoil este prima companie privată din Federaţia Rusă ce a investit în România, după achiziţia, în 1998, a rafinăriei Petrotel din Ploieşti.
După ce a fost închisă în decembrie, timp de două luni, pentru îmbunătăţiri tehnologice, rafinăria funcţionează, în prezent, la capacitate maximă şi produce carburanţi Euro 5. Lukoil este cel mai mare grup privat din industria petrolieră rusească şi deţine, potrivit site-ului oficial, 1,3% din rezervele mondiale de ţiţei. Lukoil este, în prezent, listată la Bursa din Londra.
Petroliştii se luptă pe consumatori
Ce fac petroliştii pe timp de criză? „Ceea ce face şi guvernul. Diminuează cheltuielile şi vin cu măsuri stimulative pentru consumator, cum ar fi discounturi la preţ, calitate şi servicii mai bune", arată Constantin Tampiza.
Astfel, Lukoil România analizează închiderea a două dintre cele nouă depozite de carburanţi. Alte reduceri se vor face în zona cheltuielilor pentru deplasări, convorbiri telefonice, publicitate şi sponsorizări. Personalul din staţii va fi premiat când ridică vânzările, iar unele funcţii au fost comasate. „Măsurile vor reduce cheltuielile cu 6-7% în acest an, respectiv cu 4-5 milioane de dolari", susţine Tampiza.
Divizia din România, puternic afectată
Compania nu va face disponibilizări în acest an, ci vor pleca doar cei care ating vârsta pensionării, însă ponderea acestora este mică. Tampiza a mai arătat că divizia Lukoil din România este una dintre cele mai afectate din grup, din cauza climatului economic.
„Dacă în ultimii doi ani am fost primii, acum suntem, alături de Ucraina, printre proiectele cu cele mai mari probleme. Dacă nu am fi fost afectaţi atât de mult de cursul valutar, România ar fi avut astăzi un preţ foarte bun la carburanţi", a precizat oficialul Lukoil. Potrivit acestuia, consumul de carburanţi în România se va reduce în acest an cu 10-12%, de la circa 5,2 milioane de tone în prezent. În primele două luni ale anului, Lukoil a fost nevoit să reducă numărul contractelor cu 30% pentru clienţii din construcţii, cu 60% pentru industria chimică şi cu circa 20% pentru cei din zona comerţului şi serviciilor. ;
Fost ministru al Economiei
Constantin Tampiza s-a născut la 21 decembrie 1947, în judeţul Cahul din Republica Moldova. A absolvit Institutul Politehnic din Chişinău, cu diplomă de inginer. A lucrat, pe rând, în industrie şi în administraţia publică centrală. Prima sa slujbă a fost în cadrul Uzinei Electronice Mezon Chişinău, specializată în producerea de aparate pentru sistemul cosmic, fiind un satelit al centrului de profil de la Zelenograd.
La Mezon, Tampiza a devenit şef de secţie. A fost, ulterior, director general adjunct pe probleme economice la Uzina de Tractoare Chişinău, şef al direcţiei de industrie la Comitetul Raional Chişinău şi viceprimar al acestui oraş. În perioada 1990-1992 a fost vicepremier al Republicii Moldova şi ministru al Economiei şi Finanţelor din această ţară, ocupând şi funcţia de parlamentar. S-a alăturat echipei Lukoil în urmă cu opt ani, iar, în 2004, a obţinut cetăţenia română.
Sursa: Adevarul
