Trimite e-mail | Printeaza
Economie
03.10.2008

Dinamica economiei: adevăr sau provocare? Comentariul analistului economic Iurie Gotişan

Dinamica economiei: adevăr sau provocare? Comentariul analistului economic Iurie Gotişan

Presa deseori îmi cere părerea şi de cele mai multe ori ajung să am şi dreptate, scuzată fie-mi lipsa de modestie. Nu am însă o relaţie specială, supranaturală cu economia moldovenească. Tot ce îţi trebuie, pe lîngă nişte cunoştinţe economice de bază, este să ai bun-simţ economic (economic common sense) şi să susţii doar lucrurile în care crezi. Exista un joc al adolescenţei, în care subiectul trebuie să aleagă între a spune adevărul la o întrebare, sau a da curs unei provocări (de obicei, ceva periculos sau prostesc). Haideţi să jucăm împreună acest joc, imaginîndu-ne că este vorba despre economia autohtonă.

Am început cu acestea referindu-mă la statistica oficială privind evoluţia economiei pentru prima jumătate a anului la care mă voi opri cu unele comentarii în continuare, precum şi la declaraţiile mai multor oficiali (inclusiv a Preşedintelui ţării) vizînd creşterea economică, facilităţile fiscale acordate agenţilor economici, despre veniturile excedentare la buget şi relaţia preţuri-salarii. Deci s-au "dat pe faţă" mai multe adevăruri, bazate în mare parte pe datele statistice, însă aceste adevăruri ar putea fi interpretate în majoritatea cazurilor şi ca provocări…Dar să le luăm pe rînd.

Creşterea economică de 5,4% pentru primul semestru (pentru T2’2008 PIB a înregistrat un avans de 6,2%) este oricum surprinzătoare, chiar dacă în ultimii doi ani aceasta a încetinit substanţial. Adevărat. Surpriza e şi mai mare cu cît cifrele se referă la o perioadă a anului în care agricultura, unul dintre principalele sectoare ale economiei moldoveneşti (fie înclină balanţa într-un sens sau în altul), nu intrat prea mult în calcule. Ba mai mult, pentru primul semestru agricultura a înregistrat chiar o scădere, iar intemperiile climaterice din iulie-august (inundaţiile şi seceta) nu au cum să nu-şi spună cuvîntul asupra rezultatelor finale din acest sector. Provocare.

Totuşi creşterea economică seamănă puţin a "supraîncălzire". Supraîncălzirea provine din faptul că există un exces de cerere care nu poate fi satisfăcută de oferta internă, iar acest lucru creează presiuni atît pe inflaţie, cît şi pe deficitele externe (cel de cont curent şi comercial). Adevărat. Consumul intern, coroborat cu aprecierea masivă a cursului de schimb pînă la începutul lui septembrie a.c., a stimulat importurile ajungînd să reprezinte peste 60% din PIB în perioada ianuarie-august 2008. Adevărat. Moldova a avut în 2007 cel mai mare deficit comercial de după 1993. Mare problemă e că şi în continuare consumul intern se face pe bază de importuri şi cu bani pe datorie, ceea ce stimulează inflaţia aşteptată de BNM şi Guvern să ajungă la 11% pentru sf. de an. Adevăr sau provocare?

Deficitul de cont curent a urcat în 2007 pînă la 15,8% din PIB, aproape dublu în raport cu 2006. Acesta în 2008 ar putea fi în jur de 20% din PIB. De fapt raportul între contul curent şi PIB (CC/PIB) este indicatorul principal la care ar trebui să atragem atenţia cînd se evaluează poziţia externă a ţării. Respectiv, atît balanţa comercială, cît şi remitenţele fac parte din contul curent al balanţei de plăţi. Spre exemplu, în cazul Moldovei în primul trimestru a.c. deficitul contului curent s-a ridicat la 250 mil. USD. Utilizînd metoda simplei extrapolări, am putea estima că în 2008 deficitul contului curent se va ridica la cca 1 miliard USD sau cca 20% din PIB (FMI estimează doar 10,3% din PIB). Adevărat. 20% e un deficit greu de finanţat, în orice economie. La astfel de nivele, Mexicul, unele ţări asiatice, Ungaria, Polonia, toate în ultimii zece ani, au trecut prin crize financiare importante, marcate de devalorizări masive ale monedei naţionale. Adevărat. BNM are însă resurse suficiente pentru a se apăra de atacuri speculative. Adevărat. Însa nici o bancă centrală din lume nu are de fapt destule rezerve si nici nu e pregătita să le irosească pe toate. Deci, nu sînt premise pentru nici o criză în Moldova. Provocare.

În ciuda încercărilor băncii centrale de a tempera creditarea, împrumuturile pentru populaţie au crescut cu 10% în primul trimestru. Aceste împrumuturi înseamnă deocamdată doar puţin peste 18% (în 2007) din PIB, faţă de un nivel de cca 60% atins încă din 2006 de zona euro. Însă diferenţele gradului de soliditate a economiei fac ca orice comparaţie să fie relativă, mai ales atît timp cît banca centrală nu conteneşte de a atrage atenţia că orice progres al creditării ar trebui să fie însoţit de un progres paralel al economisirii. Or, aceasta nu se întîmplă la noi pentru că orice venituri în plus sau spor salarial e absorbit în consum. O mare parte din consum a fost bazată pe împrumuturi, iar faptul că nivelul economiilor nu prea se vede să crească este un indicator clar a unui consum nesănătos. Chiar dacă indicatorii economici au crescut, aceasta nu prea se observă în calitatea vieţii populaţiei. Adevăr sau provocare?

Reducerea impozitelor în ultimii ani şi acordarea facilităţilor fiscale a stimulat consumul. Adevărat. Sub presiunea unor factori conjuncturali, mai multe sectoare ale economiei se restructurează forţat, ceea ce pe termen scurt le diminuează producţia şi profitul. Adevărat. Consum mai mare şi producţie mai puţină înseamnă inflaţie. Adevărat. În altă ordine de idei, mulţi ar putea să se întrebe aici: cum, spre exemplu, poate Guvernul să ţină inflaţia în limitele stabilite, pe de o parte, şi să crească preţul pentru agenţii energetici, pe de altă parte? Nu este cam greu? Ba da, este o mare provocare, dar probabil ar trebui să privim situaţia economică din Moldova în ansamblul ei. Reducerea impozitelor, facilităţile fiscale, creşterea salariilor pentru mai multe categorii de angajaţi au adus şi vor aduce în buzunarele oamenilor ceva bani în plus. Asta ar ajuta, cel puţin parţial, ca majorarea preţurilor, care ar urma, să fie suportată mai uşor.

Pericolele pentru ţinta anuală de inflaţie revizuită pînă la 11% nu vin numai dinspre potenţialele scumpiri ale facturilor la gazele naturale şi energiei electrice. Reflectat în multe dintre preţurile de consum, preţul carburanţilor reprezintă o ameninţare la fel de serioasă. Ca regulă generală, scumpirea carburanţilor (la produsele petroliere, a gazelor naturale etc.) va crea premise economice şi psihologice necesare pentru creşterea preţurilor la majoritatea produselor alimentare şi nealimentare. Ţinta de inflaţie pe 2007 a fost depăşită cu mult şi înclin să presupun că şi cu cea din 2008 se va întîmpla la fel. Adevăr sau provocare?

S-a declarat că bugetul de stat are excedent (îndeplinit cu 118%!). Adevărat. Totodată, Rapoartele Ministerului Finanţelor cu privire la executarea bugetului arată că peste 60% din veniturile acumulate la visteria statului sînt "stoarse" din impozitele indirecte, adică TVA, accize, taxe vamale şi doar cca 40% din impozite pe venit, profit etc. Este o structură a bugetului departe de a fi echilibrată. Adevărat. După mine însă, acesta este unul din motivele pentru care creşterile de venituri la buget trîmbiţate oficial se văd cam greu într-o şcoală mai bună, sistem medical sau sanitar mai bun, infrastructura mai bună etc.

Cu alte cuvinte, în economia moldovenească au rămas cam aceiaşi plătitori de impozite. În consecinţă se importă masiv (asta o demonstrează şi decalajul mare dintre exporturi şi importuri, deficit comercial etc.), respectiv impozitele indirecte prevalează în structura acumulărilor la buget. Explicaţia este foarte simplă: structura economiei moldoveneşti nu permite o altă proporţie a acumulărilor la buget, deoarece sectorul productiv din ţară nu ţine pasul cu cererea internă. Cert este că pînă la urmă avem o economie preponderent consumistă, decît productivă. Ce nevoie avem să producem? Oricum găsim totul din import într-un fel sau altul. Dar avem excedent bugetar (sau deficit mic, dacă ne referim la bugetul consolidat). Adevăr sau provocare?

Preţurile în Moldova sînt mai mari decît în UE la multe bunuri şi servicii. Adevărat. Hainele sînt mai scumpe, alimentele sînt comparabile, utilităţile încep să fie mai scumpe, preţurile la case sînt comparabile. Ce-i drept, salariile reale sînt în creştere, însă au crescut mai repede decît productivitatea. Competitivitatea noastră, ca urmare, a scăzut. Adevărat. Datele oficiale arată că salariile au crescut în ultimii trei ani cu o rată anuală de 10%, rată care s-a menţinut şi anul acesta. În realitate, creşterea a fost mai mare, mai ales în domeniile care se dezvoltă puternic, precum sistemul bancar, construcţiile, serviciile etc. Adevărat. Pe de altă parte, tocmai o astfel de creştere a salariilor (şi veniturilor) stă la baza consumului şi implicit a creşterii economice, dar o creştere bazată pe consum nu poate asigura o convergenţă durabilă în termeni de indicatori reali. Pentru ca productivitatea să se îmbunătăţească este însă nevoie de investiţii generatoare de valoare adăugată mare – un factor crucial al unei creşteri economice cu adevărat sănătoase. O creştere bazată pe construcţii, aşa cum se întîmplă în Moldova, împlică însă tranzacţii pe credit, investiţii speculative şi de multe ori bani care provin din economia tenebră şi nu pot fi investiţi în mod profitabil în domenii productive. Ceea ce în final contribuie la explozia iraţională a preţurilor la locuinţe. Provocare.

Conform prognozei guvernamentale care a fundamentat bugetul, în 2009 vom avea inflaţie de 10%, creştere economică de 6%, deficit de cont curent de 12%. Deci, la anul o sa fie mai bine. Provocare.

Guvernare şi democraţie în Moldovae-journal, an. VI, nr. 125, 16–30 septembrie 2008

 

cuvinte-cheie:

Comentarii (0)

 

Sus