Link direct catre: https://www.interlic.mdhttp://www.interlic.md/2008-07-11/5720-5720.html
Data: Jul 11, 2008 (10:10)

Uniunea Europeană examinează posibilitatea semnării unui Acord de cooperare la Marea Neagră, care să includă UE, Turcia şi toate statele cu litoral la Marea Neagră

Parlamentului European reiterează în raportul elaborat de Elmar Brok (PPE-DE, Germania) "angajamentul ferm faţă de toate ţările candidate şi faţă de cele cărora le-au fost acordate perspective clare de aderare", dar se arată că viitoarele extinderi trebuie să se bucure de sprijinul populaţiei UE.

De asemenea, potrivit raportului lui Brok, sunt necesare politici mai substanţiale menite să reducă diferenţele dintre politica UE de vecinătate şi cea de extindere ca de exemplu un Acord de cooperare la Marea Neagră, care să includă UE, Turcia şi toate statele cu litoral la Marea Neagră.

Raportul elaborat de Elmar Brok (PPE-ED, Germania) - adoptat cu 534 voturi pentru, 44 împotrivă şi 45 abţineri - aminteşte că "extinderile precedente au reprezentat un mare succes, aducând avantaje atât statelor membre vechi cât şi celor noi din UE". În acelaşi timp se reaminteşte că "orice extindere trebuie urmată de o consolidare adecvată şi de concentrare politică, cu alte cuvinte, de o reevaluare serioasă a politicilor şi mijloacelor Uniunii, pentru a răspunde aşteptărilor cetăţenilor europeni şi a garanta viabilitatea Uniunii ca proiect politic".În raport se subliniază că "participarea la politica europeană de vecinătate nu constituie, nici în principiu şi nici în practică, o alternativă la aderare sau o etapă care să conducă în mod automat la calitatea de membru". Potrivit membrilor AFET este nevoie de o schimbare calitativă a politicii europene de vecinătate şi trebuie eliminate toate disfuncţionalităţile conceptuale, politice şi juridice dintre strategia de extindere a UE şi politica de vecinătate.Se consideră că, Uniunea ar trebui să creeze cu partenerii estici un spaţiu comun bazat pe politici comune. În acest context, membrii PE sprijină recenta propunere polonezo-suedeză, cu privire la parteneriatul estic, "cu condiţia ca iniţiativa conţinută în propunerea respectivă să fie dezvoltată în cadrul Uniunii Europene".În raport se reafirmă importanţa conceperii "unei strategii mai nuanţate şi mai cuprinzătoare pentru regiunea Mării Negre, care să depăşească cadrul actual al iniţiativei Sinergia Mării Negre" şi care să aibă în vedere înfiinţarea unui Acord de cooperare la Marea Neagră, care să includă UE, Turcia şi toate statele cu litoral la Marea Neagră cu statut de parteneri egali, urmărind totodată implicarea deplină a Rusiei şi care ar putea, într-o etapă ulterioară, să devină o Uniune a Mării Negre.Un astfel de cadru multilateral, pe lângă faptul că ar oferi ţărilor participante posibilitatea de a-şi consolida cooperarea cu UE, în numeroase domenii de acţiune, ar permite totodată Uniunii Europene să joace un rol mai activ în soluţionarea pe cale paşnică a conflictelor din această regiune, aducându-şi, în acest fel, contribuţia pozitivă la securitatea regională. Totodată, în raport se insistă asupra faptului că pentru viitoarele extinderi "Uniunea trebuie să depună eforturi pentru a-şi întări capacitatea de integrare". Fără a face referire la Tratatul de la Lisabona, Comisia AFET reaminteşte însă "necesitatea întreprinderii reformelor interne necesare care să vizeze, inter alia, creşterea eficienţei, a coeziunii sociale, precum şi consolidarea răspunderii democratice". Membrii PE sunt convinşi că "orice stat în curs de aderare trebuie mai întâi să încerce să-şi rezolve principalele problemele interne, în special cele referitoare la structura teritorială şi constituţională, înainte de aderare".Raportul defineşte astfel acest concept care cuprinde patru elemente:• statele în curs de aderare trebuie să contribuie la, nu să afecteze, capacitatea Uniunii de a menţine dinamica necesară îndeplinirii obiectivelor sale politice;• cadrul instituţional al Uniunii trebuie să aibă capacitatea de a asigura o guvernare eficientă şi activă;• resursele financiare ale Uniunii trebuie să se situeze la un nivel corespunzător, astfel încât să răspundă provocărilor la adresa coeziunii sociale şi economice şi la politicile comune ale Uniunii;• trebuie lansată o strategie de comunicare globală, destinată informării opiniei publice în legătură cu implicaţiile extinderii.În cadrul dezbaterilor, raportorul PE Elmar Brok (PPE-DE, Germania) a subliniat că aderarea la UE "nu trebuie să aibă loc în mod automat, fiecare stat trebuie să îndeplinească criteriile de aderare."Pentru ca Uniunea să rămână o entitate politică eficientă, procesul extinderii trebuie să se desfăşoare simultan cu procesul de consolidare al Uniunii. Subliniind necesitatea oferirii perspectivei europene, Uniunea ar trebui să dispună de instrumente alternative la politica de vecinătate şi extindere.Jean-Pierre Jouyet, secretarul de stat francez pentru afaceri europene, a reliefat contribuţia preţioasă a Parlamentului European în procesul de extindere. Procesul de extindere a fost un succes deoarece a permis depăşirea divizării Europei, a contribuit la stabilitatea continentului, a impus respectare principiilor democratice şi a statului de drept şi a extins piaţa internă. Demnitarul francez a reamintit că strategia de extindere a Uniunii se bazează pe consolidarea angajamentelor statelor candidate, o condiţionalitate riguroasă şi o mai bună comunicare. Cu această ocazie, în numele preşedinţiei franceze a condamnat recentul atentat odios care a avut loc la Istanbul, lângă ambasada Statelor Unite.Comisarul european pentru extindere Olli Rehn a menţionat că această dezbatere are loc în perioade de reflecţie a UE cu privire la votul negativ din Irlanda. Balcanii de Vest dovedesc importanţa consolidării democraţiei în Europa, iar impunerea unui stadiu intermediar între statutul de candidat şi aderare nu ar fi benefică, deoarece ar reduce stimulentele pentru reforma democratică. Marian Jean Marinescu (PPE-DE, România) a pledat pentru continuarea procesului de extindere, declarând că "ar fi în detrimentul Uniunii ca state precum cele din Balcani sau Republica Moldova să rămână în afara Uniunii. Există necesităţi economice care nu ne permit sistarea extinderii, de exemplu, dosarul energiei. De asemenea, trebuie să facem faţă unor influenţe politice exterioare care pot avea repercusiuni nefavorabile." Pentru continuarea extinderii reformarea instituţiilor europene este obligatorie. "De aceea, ratificarea Tratatului de la Lisabona este o necesitate care trebuie înţeleasă şi îndeplinită de toate statele membre."Jan Marinus Wiersma (PSE, Olanda) a susţinut că trebuie acordată o atenţie mai mare capacităţii de integrare Uniunii, subliniind necesitatea reformei instituţionale deoarece Tratatul de la Nisa nu este suficient pentru viitoare extinderi. "Statele din vecinătatea estică au nevoie de mai mult decât politica europeană de vecinătate."Adrian Severin (PSE, România) consideră că "ambiguitatea scopului urmărit de Uniunea Europeana, în ceea ce priveşte politica de extindere, reprezintă un obstacol pe care nici un raportor nu-l poate învinge. Victima unei asemenea ambiguităţi este si acest raport.""Extinderea nu constituie o concesie făcută ţărilor candidate. Unele dintre acestea, precum Ucraina, Serbia, Moldova, Turcia, au alternative. Poate că nu sunt cele mai bune, totuşi, constituie alternative. Aceste ţări şi-ar putea soluţiona mai bine anumite probleme interne în cadrul UE decât în afara ei. Dacă nu oferim acestor ţări, perspectiva aderării, nu vom putea oferi propriilor noştri cetăţeni protecţia dorită de ei", a mai declarat Adrian Severin.Roberta Alma Anastase (PPE-DE), citând din Tratatul de la Roma, care stipulează că orice stat european poate solicita să devină membru al Comunităţii" cu condiţia de a satisface criteriile de la Copenhaga, a reiterat importanţa "acordării unei perspective europene clare partenerilor europeni din cadrul Politicii de Vecinătate, inclusiv Republicii Moldova."Ioan Mircea Paşcu (PSE) a subliniat că ar trebui să facă "o distincţie clară între Tratatul de la Lisabona şi extindere. În primul rând, deoarece raţiunea pentru tratat nu a fost extinderea în sine, ci adaptarea UE la contextul globalizării şi, în al doilea rând, deoarece extinderea este mai degrabă o chestiune politică decât juridică.""Extinderea este un ingredient de putere care denotă atractivitate şi autoritate - pe lângă capacitate de absorbţie - caracteristici pe care nu pierdem nici o şansă să le pretindem pentru Uniunea noastră", a concluzionat europarlamentarul.Nicolae Vlad Popa (PPE-DE) a subliniat importanţa "păstrării politicii 'uşilor deschise' atât pentru statele candidate sau potenţial candidate, cât şi pentru cele cu perspective europene din Estul continentului, abordare condiţionată, bineînţeles, de îndeplinirea criteriilor şi angajamentelor necesare de către acestea."