La 27 martie 2008, Curtea Europeană a pronunţat hotărârile Roşca, Secăreanu ş.a. c. Moldovei şi Vacarencu c. Moldovei. În acest caz Curtea a constatat încălcarea dreptului la libertatea de întrunire şi asociere.
La sfârşitul anului 2001 Guvernul şi-a exprimat intenţia de a introduce în şcoli studierea obligatorie a limbii ruse. Fracţiunea parlamentară a PPCD a informat Consiliul municipal Chişinău despre intenţia sa de a organiza o întâlnire cu alegătorii săi la 9 ianuarie 2002, în Piaţa Marii Adunări Naţionale, în faţa clădirii Guvernului. Consiliul municipal a adoptat o decizie prin care autoriza întrunirea, dar a schimbat locul desfăşurării în Scuarul Operei Naţionale. Ulterior, însă Consiliul Municipal şi-a suspendat decizia, expediind o scrisoare către Ministerul Justiţiei.
La 9 ianuarie 2002, grupul parlamentar al PPCD a desfăşurat o adunare în Piaţa Marii Adunări Naţionale, în faţa sediului Guvernului. El, de asemenea, a desfăşurat adunări la 11, 13, 15, 16 şi 17 ianuarie 2002. PPCD a informat Consiliul municipal din timp despre fiecare adunare, totuşi, el nu a cerut autorizaţie în conformitate cu Legea cu privire la organizarea şi desfăşurarea întrunirilor.
Ministerul Justiţiei a cerut încetarea imediată a acţiunilor, pe care le considera ilegale şi neconstituţionale, iar ulterior a cerut suspendarea activităţii PPCD. Membrii PPCD, Iurie ROŞCA, Ştefan SECĂREANU, Petru BUBURUZ, Anatol ROŞCOVAN şi Anatol EREMIA au fost amendaţi pentru participarea la întrunirile neau torizate. Curtea a acordat reclamanţilor următoarele sume: cu titlu de prejudiciu material – 28 euro lui IurieRoşca, 28 euro lui Ştefan Secăreanu, 6 euro lui Petru Buburuz, 6 euro lui anatol Roşcovan şi 6 euro lui Anatol Eremia; cu titlu de prejudiciu moral – câte 2 mii euro lui Buburuz, Roşcovan şi Eremia şi o sumă totală de 2 mii euro cu titlu de costuri şi cheltuieli.
În cauza Vacarencu c. Moldovei, reclamantul, Tudor VACARENCU, în anii ’70 a primit de la autorităţile locale o casă care a fost confiscată de autorităţile sovietice de la o terţă persoană. În 1993, fostul proprietar a pretins retrocedarea imobilului naţionalizat. Însă consiliul local i-a promis o locuinţă alternativă, promisiune care nu a fost realizată. În martie 2000, reclamantul a iniţiat proceduri judiciare împotriva consiliului local, solicitând compensaţii în locul locuinţei promise.
Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 6 § 1 CEDO (dreptul la un proces echitabil) şi a art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO ((protecţia proprietăţii). Curtea a acordat reclamantului 12 mii euro cu titlu de prejudiciu material şi moral şi 875 euro cu titlu de costuri şi cheltuieli.
Potrivit Radio Europa Liberă, până în prezent Republica Moldova a adunat nu mai puţin de 111 condamnări la Curtea Europeana a Drepturilor Omului. Printre acuzatii se numara incalcarea dreptului la un proces echitabil, la libertate si siguranta, libertatea de a nu fi supus torturii, dreptul la un recurs efectiv, la libertatea de exprimare, protecţia proprietăţii, la respectul vieţii private şi de familie, la libertatea de gândire, conştiinţă şi religie, la libertatea de asociere.
Mai mult, nici rezultatele pe cap de locuitor de la Curtea de la Strasbourg nu sunt mai bune. Republica Moldova s-a situat pe primul loc in ceea ce priveste pierderea dosarelor pe cap de locuitor.
La începutul lui 2008, potrivit Radio Europa Liberă, la CEDO erau în jur de 1800 de cereri împotriva Republicii Moldova.
Cititi si: CtEDO a pronunţat hotărârile Roşca, Secăreanu ş.a. c. Moldovei şi Vacarencu c. Moldovei
