Nu stiu cum se zice in limba moldoveneasca “greseala de proportii istorice”. Poate ne spune Ministerul de Externe.
Oricine vrea sa inteleaga relatiile dintre Romania si Republica Moldova in paradigma strict bilaterala risca sa nu priceapa nimic. Relatia Bucurestiului cu Chisinaul are sens numai daca o privim ca pe o relatie de vase comunicante, impreuna cu relatia Chisinaului cu Moscova. Poate ca aceasta este greseala fundamentala pe care o facem: privim Moldova ca pe un „in sine“ cu sinele ratacit. De fapt, Moldova este cu mult mai preocupata de Rusia decit de Romania, avind deja o optiune strategica asumata. Si noua nu ne vine sa credem si tot asteptam, si incurajam, si sprijinim, si indemnam. Pentru Moldova dlui Voronin, Romania nu conteaza decit ca stimulent al relatiei sale cu Moscova. Daca dl Voronin simte ca e bine pentru relatia sa cu Moscova sa traga doua palme Romaniei, o face. Daca, dimpotriva, simte ca Moscova e rece si trebuie (re)interesata de Moldova, atunci face cu ochiul Romaniei contind pe efectele benefice ale micii gelozii.
De partea cealalta a Prutului, Romania se misca contradictoriu, ca si cum nu intelege nimic, afisind fata de Moldova, adesea simultan - deci, naucitor -, toata gama de sentimente, de la fiorul fratern la indiferenta fata de un bagaj ponosit uitat in gara. Trebuie sa ne lamurim ce vrem din aceasta relatie. E evident ca Moldova nu poate fi de nici un ajutor Romaniei. Nici Romania nu se pricepe sa fie de mare ajutor Moldovei. Retorica natinga a „avocatului“ in procesul de integrare europeana, slava Domnului!, vad ca a disparut. Dar nici nu putem produce alta. Acum, Bucurestii si Chisinaul miriie unul la altul prin gardul de nuiele de la Prut.
Administratia Basescu e iritata de administratia Voronin. Din considerente interne, dl Tariceanu vrea sa puna piedica dlui Basescu in orice, asa ca acolo unde se rasteste presedintele premierul practica tonul conciliant. Incidentul de acum citeva zile de la Leuseni insa l-a infuriat pina si pe placidul prim-ministru. Iata, in sfirsit, un consens intre ireconciliabili! Ca de obicei, ministrul de Externe este nerelevant, asa ca oficialii romani, la unison, au ajuns la concluzia ca Moldova este cel putin ireverentioasa cu Romania. Si, deodata, vine vestea: diplomatia noastra pune pecetea pe un document care recunoaste formal existenta limbii moldovenesti. Oricit ar incerca MAE sa o dea intoarsa cu sofisticate pseudoexplicatii sau sa indrepte pocinogul cu minute grabite pe la Bruxelles, greseala - explicabila numai prin neglijenta, sint sigur - e enorma. Juridiceste, dl Voronin are un document la mina prin care Romania recunoaste ca, in relatia cu Moldova, UE semneaza tratate in limba moldoveneasca. Impactul simbolic al erorii e enorm, dat fiind ca relatia Romaniei cu Moldova este puternic incarcata de sensibilitati istorice pe ambele maluri ale Prutului. Il las pe istoricul din fruntea diplomatiei sa o calculeze. Iar din punct de vedere diplomatic, dl Voronin a obtinut ceva nesperat. A descoperit ca, cu cit palmuiesti mai tare Romania, cu atit ai sanse sa obtii de la ea ce vrei, chiar daca te numesti Moldova.
De 17 ani Romania bijbiie timp in jurul Moldovei. Insa, pentru eroarea comisa, actualul ministru de Externe poarta raspunderea. Dar, in buna traditie locala, sint sigur ca nimeni nu va raspunde. Pentru comparatie: motivul demiterii ministrului Ungureanu este de o mie de ori mai putin grav decit semnatura romaneasca pe acest tratat.
Sursa: Cotidianul, Sever Voinescu
