Prestigioasa publicaţie britanică "The Economist" afirmă într-un articol publicat la 19 aprilie curent, că un eventual acord privind soluţionarea conflictului transnistrean ar putea avea consecinţe devastatoare. Autorul articoului Edward Lucas menţionează că, potrivit unul nou plan de reglementare transnistreană, despre care Washingtonul şi Bruxellesul au aflat accidental, Chişinăul şi Tiraspolul urmează să semneze o declaraţie comună. Acest fapt, în opinia analistului de la "The Economist", ar însemna recunoaşterea autorităţiloe transnistrene drept organe legitime. "Alegătorii de pe ambele maluri ale Nistrului vor vota un nou parlament moldovean. Transnistria va păstra Sovietul Suprem şi va avea miniştri în Guvenul naţional. Până în 2009, trupele ruseşti vor fi schimbate cu observatori internaţionali civili", notează publicaţia.Edward Lucas afirmă că diplomaţii americani şi europeni au aflat despre aceasta numai când Vladimir Socor, un analist bazat în Munich, a publicat recent o informaţie secretă strecurată de la Guvernul moldovean. "Acum oficialii de la Washington şi Bruxelles caută urgent clarificări. Ei speră că aceasta e doar o idee, şi nu un adevărat plan, însă ei se tem de ce e mai rău", scrie publicaţia.
O altă întrebare este - Ce garanţii există că acordul va fi respectat? "Rusia tinde să accepte acorduri drept baza nu pentru implementare, ci pentru negocieri continue", a relatat un oficial. Kremlinul a ignorat de două ori datele limite precedente pentru retragerea trupelor sale. Presupunem că, într-un an, ea va găsi un motiv urgent pentru a continua să rămâna în Moldova?.O a treia întrebare este cea prvind KGB-ul transnistrean. Legat strâns de Moscova, această organizaţie este condusă de Vladimir Antufeev, care a fost implicat în represia sovietică eşuată în statele baltice în 1990. Mulţi cred că anume el, şi nu Smirnov, conduce Transnistria. Ministrul moldovean al Reintegrării, Vasile Şova, insistă că Antufeev şi prietenii săi trebuie să plece. Vor pleca ei oare?- se întreabă "The Economist". Însă cea mai mare parte a enigmei este timpul. "Preşedintele rus, Vladimir Putin, l-ar fi putut convins pe Voronin, un fost bulanger naiv, că momentul pentru un asemenea acord este potrivit. Rusia ar fi dorit o reglementare rapidă, în contrast cu disputa sa la Naţiunile Unite privind viitorul regiunii Kosovo. Însă dacă Kremlinul este atât de presat, de ce Moldova trebuie să facă concesii?
Capitalismul sălbatic ar putea triumfa asupra altor diferenţe. Afacerea cu metal uzat este legată cu un înalt politician moldovean ce vinde acest metal combinatului metalurgic din Transnistria. Fiul unui alt politician moldovean are o reţea de restaurante fast-food care activează la Tiraspol. Teoretic, banii din Occident ar trebui să contracareze orice presiuei dinsore Est: donatorii străini au promis peste 1.2 miliarde de dolari pentru Moldova în următorii 3 ani. Însă finanţarea depinde de reformele pe care administraţia moldoveană letargică şi coruptă nu vrea să le implementeze.
Va fi greu pentru străini să blocheze acordul, ei ar putea nici să nu încerce. Chiar dacă ei ar fi încercat, ei ar putea fi numiţi distrugători, deoarece ambele părţi doresc acest acord. În acelaşi timp, planul lui Voronin înseamă că Rusia, încă o dată, a învins Occidentul. Cine ar putea fi următorul?", conchide publicaţia britanică "The Economist".
Articolul in original: The Economist
